Sean e scotian, are 34 de ani si preda engleza la cea mai buna scoala din Pak Phanang, un orasel delicios de pe coasta sudica a Golfului Thailandei.
[img=578]
Ne-am intalnit intamplator, pe soseaua spre Nakhon Si Thammarat. Eu imi conduceam motoreta intr-un sens, el pedala in celalalt. Am schimbat numere de telefon si ne-am reintalnit a doua zi. Pentru cateva ore, Sean Armstrong nu a mai fost singurul alb din Pak Panang.
Si chiar esti singurul farang din oras? (farang este cuvantul pe care thailandezii il folosesc pentru oameni albi, pentru occidentali in general)
Da, singurul. Mai am doi colegi straini la scoala, si ei predau engleza. Unul este din Ghana, celalalt din Filipine. Deci sunt singurul farang. Ma stie toata lumea. Uneori... »citeste mai departe
O sa spuneti ca un om de 23 de ani ca Andrei Blotzu e prea tanar ca sa fie obosit de Romania. Si chiar asa: de ce-ar astepta sa oboseasca? Blotz, cum ii zic prietenii, e de formatie matematician, se joaca de mic cu calculatoarele, e partener in Warner Howlett, o apreciata firma de web design si, din octombrie 2009, s-a hotarat sa traiasca in Asia de Sud-Est. O fi bine? O fi rau?
Blotz, cum ai ajuns in Thailanda?
Colegul si partenerul meu de afaceri Cristi Malaia a venit la mine intr-o zi si m-a intrebat cum ar fi daca am lucra din alta parta, eventual alta tara. Ca si variante de inceput aveam Thailanda si Madagascar. Am spus DA fara sa apuc sa ma gandesc prea bine.
"Las totul balta si ma duc voluntar in Africa sau in America de Sud". Ai auzit pe cineva spunand asta, chiar si la nervi? Te-ai auzit pe tine spunand asta? Cu atat mai bine. Hai sa vedem cum sta de fapt treaba cu voluntariatul ca solutie pentru un gap year.
Ca orice lucru, voluntariatul poate fi facut in doua feluri: superficial sau serios.
Superficial - Voluntariatul de leisure
Prima intrebare pe care trebuie sa o pui atunci cand auzi de un program de voluntariat este: "Cat dureaza?". Daca dureaza doua-trei saptamani, nu e voluntariat, ci turism. S-a umplut lumea de asa-zise ONG-uri profound ingrijorate de soarta copiilor din Rwanda sau a testoaselor din Costa Rica.
Stiu ca suna a vis nebunesc, insa multi au facut-o si putini regreta.
E o chestiune care tine de cultura poporului si a mediului de business. In Marea Britanie, de pilda, 20 la suta dintre companii le permit angajatilor sa-si ia un an sabatic, cu sau fara plata, dar cu job asigurat la intoarcere.
Sigur, Romania nu este Marea Britanie. Goana dupa recuperarea deceniilor care ne despart de Vest nu ne permite astfel de alinturi. Muncim si noaptea, si in week-end, si in concediu, in ajun de Craciun sau in a doua zi de Pasti. Incercam sa realizam mai mult, sa oferim mai mult si sa primim mai mult in schimb.
Traim pentru clientii nostri, pentru partenerii de afaceri, pentru sefi sau pentru angajati, pentru o intarziere de plata sau pentru un... »citeste mai departe
